Muzeul s-a deschis la 21 aprilie 2001. Casa in care se afla majoritatea exponatelor a fost construita intre anii 1720-1722 din lemn de molid din Valea Bradului. Este singura casa de pe Valea Izei construita din lemn rotund pastrata pana in zilele noastre.
Muzeul Tarancii Romane din Maramures este un omagiu adus Femeii ca mama, bunica, sotie, sora si prietena si este unicul din tara.
In curtea muzeului se regasesc sculpturi din lemn ce reprezinta viata Femeii de la tinerete pana la batranete.
Muzeul nu este permanent deschis, dar oricand doriti sa il vizitati, cheia de gaseste la familia care locuieste in a doua casa pe ulita. :) Este incredibil sa il auziti pe acest taran maramuresean povestind despre istorie, traditii, obiceiuri maramuresene. Am petrecut mai bine de o ora in compania dumnealui. Un om de o bunatate iesita din comun, o puritate a sufletului cum rar mi-a fost dat sa intalnesc, o dragoste imensa fata de strabuni si fata de locurile natale, o simplitate si o modestie specifice maramuresenilor.
Din fata casei nu putea sa lipseasca "pomul cu oale". Familia care avea o fata de maritat agata o oala rosie in varf. Numarul de oale din "pom" simboliza avutia familiei respective. Daca fata fusese petita de un anume flacau din sat sau din satele vecine si nunta nu avea loc pana la plecarea flacaului in armata, oala rosie era coborata din varful "pomului". La intoarcerea la vatra, incepeau pregatirile pentru nunta. Zestrea era foarte importanta pentru orice tanara fata, obiceiurile erau respectate cu sfintenie si respectul si dragostea fata de familie si parinti erau de neclintit!
Regasiti si aici elementele specifice arhitecturii maramuresene: gura de lup, arcadele, imbinarea peretilor in forma de coada de randunica.
Este un obiectiv turistic pe care TREBUIE sa il vizitati daca ajungeti in Maramures!
Ai mai lăsat oala roşie acolo? :)
RăspundețiȘtergere-> Catalin: Casa a fost donata pentru a fi transformata in muzeu de catre o taranca maramuresana care a ramas necasatorita si care s-a stins din viata acum cativa ani. Oala rosie va ramane astfel vesnic acolo.
RăspundețiȘtergereFaina toata seria maramureseana! Frumos ca inca sunt locuri in care se mai pastreaza traditiile si ca inca nu ne-am pierdut originile
RăspundețiȘtergereRecunosc insa, dintre obiective, pe primul loc e Mocanita :)
You know, dear Adela, this is called "roots"... One should never forget his/her origins, and should be proud of them... specially in that case!
RăspundețiȘtergereYou perhaps know, Canada is a strange country formed by two different nations united by reason... and not much else. I live in the Québec province, so I am a Québécois (in French of course!). People in other provinces in other provinces (English) will tell you that they are Canadian first. Not the case in my own country which is in fact a province.
We in Québec are proud to be different. to speak French, to obey different laws, to think and eat differently...
Your wonderful post made me think about all that, seeing this proud gentleman. A different language, sure, but so many common traits with us!
Roger
-> Lav: Merci!
RăspundețiȘtergerePoate ajungeti si voi in curand in Maramures! Este superb!!!
-> Roger: Thank you a lot! Thank you for sharing!
Unfortunately some of us forget their roots... and do not have a strong healthy system of values and principles.
I would like to visit Québec someday! To learn more about your culture, history, people and day-to-day living.
Warm regards,
Adela
fotigrafia cu cele doua oale din varf este cea mai reusita, foarte bun contrastul
RăspundețiȘtergerece frumos cred ca ar fi sa ne pastram traditiile si sa nu imbratisam toate americanismele si occidentalismele
RăspundețiȘtergere-> Radu: Multumesc! :)
RăspundețiȘtergere-> Tzzumbi: Sau macar sa revenim la ele din cand in cand... :) Sunt zone in tara in care aceste traditii rezista peste ani. Parca este o alta lume...