The Black Sea in December

Pentru ca ai tinut la sanatatea mea. Pentru ca mi-ai oferit sansa schimbarii dupa mai bine de 7 ani. Pentru ca imi este mult mai bine acum decat inainte. Pentru ca am cunoscut oameni frumosi de care m-am indragostit. Pentru ca am continuat sa fiu implicata in proiecte frumoase. Pentru ca am reusit sa fiu micul sprijin cand am putut. Pentru ca am fost acolo cand un vis s-a implinit. Pentru ca incerc sa zambesc in fiecare zi. Pentru ca mi-ai schimbat prefixul. Pentru ca m-ai dus la mare dupa multi ani... si pentru prima data iarna. :) Pentru ca mi-ai dat ocazia sa fiu sursa de energie. Pentru ca am descoperit ca pot face lucruri pe care le credeam la mile departare de mine. Pentru ca stiu ca daca nu mi-ai implinit un vis a fost pentru un anume motiv, chiar daca nedezvaluit. Pentru ca mi-ai spus de mai multe ori "DA!" decat "nu...". Pentru ianuarie, februarie, martie, aprilie, mai, iunie, iulie, august, septembrie, octombrie, noiembrie. Pentru ca este deja decembrie... MULTUMESC 2011! :)

De ce?

Pentru zambetul de dimineata. Pentru privirea calda. Pentru vocea alintata. Pentru copilul inocent din suflet. Pentru grija ce se vrea ascunsa, dar atat de evidenta. Pentru timiditatea din gesturi. Pentru mana ferma si calda care intotdeauna ne-o gaseste pe a noastra. Pentru ca facem lucruri pe care nici macar noi nu ni le putem explica. Pentru ca nu putem ramane "suparati" decat pentru foarte putin timp si dupa aceea ne pare rau ca ne-am suparat. Pentru declaratiile nerostite, dar pe care le simtim la fiecare pas. Pentru ca este acolo cand toti ceilalti au plecat. Pentru ca putem plange si sa nu fie considerat un semn de slabiciune. Pentru ca "eu" devine "noi". Pentru figura ciufulita din zori. Pentru minciunile nevinovate doar sa "se scoata" cand a facut o boacana. Pentru ca iubeste copiii si animalele. Pentru ca putem fi exact asa cum suntem, fara nicio masca. Pentru rasarit, asfintit si tot ce acestea cuprind.

De ce iubim?

Pentru ca iubim. Si atat. Iar toate cele de mai sus vin la pachet, fara a fi insa raspunsul la intrebarea "de ce?"...

Cand se intampla, se intampla pur si simplu. Fara nicio conditionare, fara nicio lista de doleante, fara calcule si scenarii.

Silence today

Unii iubesc locurile zgomotoase, altii prefera linistea... Unii vor sa fie in centrul atentiei mereu pentru ca este exclus sa fie altfel. Altii se simt mai bine in umbra, discreti, "nevocali".

Cine este mai bun? Unde este puterea? Daca ridicam tonul vocii dam mai multa semnificatie cuvintelor rostite? Nu ma refer aici la teatru, actorie, interpretare... ci la viata de zi cu zi...

Aproape totul este o competitie in viata. Uneori ni se pare ca ies in evidenta cei care se aud cel mai tare. Intr-o lume superficiala, da, acest lucru este adevarat. Dar valorile pot fi apreciate si fara sunet. Uneori, in anumite contexte, momentele de tacere exprima mai mult decat mii de cuvinte. Ceea ce este strident si opulent nu este neaparat mai bun si mai valoros. 

De multe ori poate am tacut cand trebuia sa vorbesc, cu siguranta am vorbit cand trebuia sa tac. Poate am renuntat cand trebuia sa lupt, dar niciodata nu am considerat ca am luptat cand trebuia sa renunt. 

Poate am cerut prea mult cand am oferit prea putin. Viata nu este un sir de inregistrari contabile! Daruim din suflet fara sa cerem nimic in schimb. Dar uneori ai vrea acel "ceva" sa se intample... si se lasa asteptat... sau poate nu va veni niciodata...

Azi... este liniste...