Anii care trec...

3 aprilie 2010

Adunam atatea povesti... atatea amintiri... unele ne fac sa zambim nostalgic, altele dor si ne umezesc ochii...
Sunt oameni care ne marcheaza viata, oameni de care ne aducem aminte dupa ani si ani chiar daca nu i-am revazut...
Sunt oameni care dau sens cuvantului "acasa"...
Sunt oameni pe care i-am iubit si ii iubim, oameni cu care am vorbit si vorbim, oameni pe care i-am privit si ii privim, oamenii din sufletul nostru... atunci si acum si pentru totdeauna...
Ni se intampla sa dam intamplator peste lucruri care ne aduc aminte de cei dragi... o multime de amintiri ne "lovesc" fara o ordine anume... si pentru cateva momente ne simtim acasa intr-un alt colt de lume...

In imagine este bunica mea, aceeasi bunica... din postarea din 31 ianuarie 2010... o diferenta de aproximativ 70 de ani intre cele doua portrete... si o schimbare de directie a privirii...

Fotografie de la sfarsitul anilor '30

Pe verso scrie: "Foto Daniel G. Covezinschi - Executiuni artistice - R. Sarat".
Fotografia este realizata la sfarsitul anilor '30, iar modelul este bunica mea. Am gasit aceasta fotografie, alaturi de altele din aceeasi perioada, uitata intr-un sertar...

Cei aproape 90 de ani i-au brazdat chipul, dar privirea i-a ramas aproape neschimbata. Anii nu iti aduc numai riduri si probleme de sanatate, ci si multa intelepciune, toleranta, intelegere, bunatate. Nu intelegeam pana acum ceva timp lacrimile din ochii ei de fiecare data cand ma vedea, mai ales dupa moartea bunicului. Acum inteleg...
Din pacate suntem atat de prinsi de agitatia continua din jurul nostru si ne petrecem din ce in ce mai putin timp alaturi de cei dragi. Timpul nu se intoarce si nici nu asteapta sa terminam cu preocuparile noastre marunte...