Multe piese din puzzle-ul fiecarui om sunt trecatoare... si relative... Pe parcurs pierdem lucruri, pierdem stari, pierdem emotii, dar cel mai dureros... ii pierdem pe cei dragi...
Unii pleaca, altii vin... dar pentru cat timp? Noi ii alungam? Ei fug? Noi ii chemam? Ei ne aud?
E usor sa legi relatii (de amicitie, de prietenie, de iubire...), dar este mult mai greu sa le hranesti si sa le cresti... Nu cred si nu am crezut niciodata in prieteniile conditionate... dar nici in cele unilaterale... Prietenii de suflet nu vor sa ne schimbe si ne accepta defectele... Si nu se sperie prea usor. Calitatile le apreciaza (poate uneori invidiaza) toata lumea, nu?
Mi s-a spus recent ca toate textele de pe blog-ul meu sunt triste... nu am promis ca data viitoare cand va da click pe link va gasi altceva. Se spune ca suntem suma trairilor noastre... Poate azi zambim, maine suntem nostalgici, poimaine radem in hohote... Nu-mi plac oamenii falsi (a nu se intelege introvertiti, nu exista nicio legatura).
Tin la libertatea mea si a celor din jur, tin la puterea fiecaruia de a decide, daca pastrezi pe cineva cu forta langa tine, oricum va pleca... intai cu sufletul, apoi si fizic...
Sunt prieteni pe care ii "chinuim", dar care raman alaturi de noi... pentru noi... pentru ei... pentru ceea ce suntem... pentru ceea ce sunt...
Din anumite motive imi place limba engleza... stay or go...
Should I stay or should I go? Should you stay or should you go? Should he or she...? Should we...? Should they...?
Raspunsul este la mine doar pentru prima intrebare...
