Unii iubesc locurile zgomotoase, altii prefera linistea... Unii vor sa fie in centrul atentiei mereu pentru ca este exclus sa fie altfel. Altii se simt mai bine in umbra, discreti, "nevocali".
Cine este mai bun? Unde este puterea? Daca ridicam tonul vocii dam mai multa semnificatie cuvintelor rostite? Nu ma refer aici la teatru, actorie, interpretare... ci la viata de zi cu zi...
Aproape totul este o competitie in viata. Uneori ni se pare ca ies in evidenta cei care se aud cel mai tare. Intr-o lume superficiala, da, acest lucru este adevarat. Dar valorile pot fi apreciate si fara sunet. Uneori, in anumite contexte, momentele de tacere exprima mai mult decat mii de cuvinte. Ceea ce este strident si opulent nu este neaparat mai bun si mai valoros.
De multe ori poate am tacut cand trebuia sa vorbesc, cu siguranta am vorbit cand trebuia sa tac. Poate am renuntat cand trebuia sa lupt, dar niciodata nu am considerat ca am luptat cand trebuia sa renunt.
Poate am cerut prea mult cand am oferit prea putin. Viata nu este un sir de inregistrari contabile! Daruim din suflet fara sa cerem nimic in schimb. Dar uneori ai vrea acel "ceva" sa se intample... si se lasa asteptat... sau poate nu va veni niciodata...
Azi... este liniste...
Puterea stă acolo unde un ochi s-a ascuns într-un triunghi...
RăspundețiȘtergereDa, dar El ne-a dat din puterea Lui si noua. Numai ca unii o folosim gresit...
RăspundețiȘtergere