Zilele acestea mi-am construit o noua colectie de imagini... de la flamingo la ratuste... de la pesti la iguane... de la testoase la elefanti...
Toate aceste personaje erau/sunt cazate la Tiergarten Schönbrunn. In ciuda gerului, am poposit cateva ore pe acolo... Unele erau atat de triste... Nu toate animalutele se adapteaza prea bine la viata in captivitate! :(
Dar noi?
Ne adaptam la ce (ni) se intampla? La schimbarile din jurul nostru, din viata noastra, din sufletul nostru?
Cateodata tindem sa ramanem captivi in propriile noastre convingeri, avem reguli prestabilite (de catre cine?) pe care ne temem sa le incalcam sau sa le schimbam... Sunt pro altruism, sunt pro grija pentru ceilalti, sunt pro a face lucrurile corect. Dar cine stabileste ce este corect si ce nu? Cine stabileste ce este permis si ce nu? Cine stabileste ce avem voie si ce nu? Societatea ar putea spune unii... cei din jurul nostru (familie, prieteni, cunostinte) ar putea raspunde altii...
Dar noi?
Cand decidem noi pentru noi? Am convingerea ca multe lucruri simple devin complicate in mintea noastra... Avem si gri (18% sau nu) in viata noastra, dar este firesc... nu totul este matematica... tocmai aceasta este frumusetea vietii!...
Ne amagim cu iluzii uneori si uitam sa traim. Uitam sa radem, uitam sa plangem, uitam sa fim noi insine... putem fi acuzati de egoism, dar avem dreptul sa uitam de reguli uneori si sa incepem sa traim!!!
P.S. Imaginea de mai sus: un acvariu de la gradina zoologica si o bucata de lemn... ce seamana cu un peste... doar seamana...
Toate aceste personaje erau/sunt cazate la Tiergarten Schönbrunn. In ciuda gerului, am poposit cateva ore pe acolo... Unele erau atat de triste... Nu toate animalutele se adapteaza prea bine la viata in captivitate! :(
Dar noi?
Ne adaptam la ce (ni) se intampla? La schimbarile din jurul nostru, din viata noastra, din sufletul nostru?
Cateodata tindem sa ramanem captivi in propriile noastre convingeri, avem reguli prestabilite (de catre cine?) pe care ne temem sa le incalcam sau sa le schimbam... Sunt pro altruism, sunt pro grija pentru ceilalti, sunt pro a face lucrurile corect. Dar cine stabileste ce este corect si ce nu? Cine stabileste ce este permis si ce nu? Cine stabileste ce avem voie si ce nu? Societatea ar putea spune unii... cei din jurul nostru (familie, prieteni, cunostinte) ar putea raspunde altii...
Dar noi?
Cand decidem noi pentru noi? Am convingerea ca multe lucruri simple devin complicate in mintea noastra... Avem si gri (18% sau nu) in viata noastra, dar este firesc... nu totul este matematica... tocmai aceasta este frumusetea vietii!...
Ne amagim cu iluzii uneori si uitam sa traim. Uitam sa radem, uitam sa plangem, uitam sa fim noi insine... putem fi acuzati de egoism, dar avem dreptul sa uitam de reguli uneori si sa incepem sa traim!!!
P.S. Imaginea de mai sus: un acvariu de la gradina zoologica si o bucata de lemn... ce seamana cu un peste... doar seamana...
Fain peshtele :)
RăspundețiȘtergereDespre iluzii... ce sa zic... fara ele ne-am trezi "goi" in fata realitatii... de multe ori tocmai aceste iluzii, oricat de amagitoare, ne dau imboldul... curajul de a merge mai departe
e corect ceea ce nu ii raneste pe cei din jur...insa totul este subiectiv...oricat am vrea noi sa fim obiectivi (sau teleobiectivi...fara nici o aluzie la maestrul Savulescu)...important e ca atunci cad tragem linie sa fim impacati cu noi...sa nu avem mustrari de constiinta si nici regrete...sau nu prea multe.
RăspundețiȘtergerepeshtele asta merge cu saramura? :D
Simply great. You are asking a lot of questions that do not have any answer. In the end, deciding to be ourselves is very important, but helping those in the need is so important too! I am a bit sad... this is human frailty.
RăspundețiȘtergereHave a good day and be happy, dear Adela.
Interesanta iluzie. Viata e asa cum este,toate au un scop si nimic nu este intamplator.
RăspundețiȘtergere-> Lav: Merci mult! :)
RăspundețiȘtergereTotusi prefer visul in locul iluziei... :)
-> Elena: Categoric, fara nicio aluzie sau iluzie la maestru... :)
Si nu recomand pestele asta cu saramura... :)
-> Roger: Thank you very much for your visit and comment!
With respect to the questions... I hope to find the answers someday...
-> Ilce: Thanks! Si eu cred ca nimic nu este intamplator in viata... ramane de vazut... :)
un bravo raspicat
RăspundețiȘtergere-> Sebi: Multumesc mult! Dar nu chiar atat de raspicat, pentru ca nu merit! :)
RăspundețiȘtergereMultumesc tare mult de vizita!
nu stiu ce sa spun despre text ca nu le am cu scrisu' cu cititu'... despre imagine as spune ca as mai stringe un pic cadrul, ca as elimina bucatica aia verde mica de sus, ca i-as mai da putin contrast si cam atit...
RăspundețiȘtergereCata, multumesc mult pentru observatii si sfaturi!
RăspundețiȘtergereAm mai strans un pic cadrul, am eliminat bucatica aia verde mica de sus, i-am mai dat un pic de contrast!
La mine arata mult mai bine! Nu stiu acum daca avem aceeasi masura pentru "un pic" si "putin". :)
Multumesc tare mult inca o data!
suspect... foarte suspect...
RăspundețiȘtergere-> Bogdan: Suspect? Nimic suspect! :)
RăspundețiȘtergereFoarte buna compozitia si interesant efect,bine prins,felicitari.
RăspundețiȘtergere