Shortcut

Pe aceasta scurtatura se ajunge din Schmalzhofgasse in Mariahilfer Strasse si invers. Daca se merge pe Webgasse se face 1 minut in plus. Chiar daca am fost asigurata de catre rezidentii de acolo ca Viena este unul dintre cele mai sigure orase din Europa, de cele mai multe ori, mai ales seara, am preferat varianta +1 minut.

Cati dintre noi nu am ales in viata scurtaturile?... Avem impresia ca timpul trece prea repede, totul se intampla cu o viteza care uneori ne face sa fim doar niste simpli spectatori... sarim etape, dorim sa ajungem mai repede la destinatie, sa ne atingem telul intr-un timp cat mai scurt...
Dar fiecare pas are rolul lui, fiecare caramida are importanta ei in ansamblul constructiei...

Cateodata scurtaturile ne pot oferi surprize... Poate nu au aceleasi oportunitati ca drumurile principale, nu intalnim aceiasi oameni, poate nu suntem pregatiti sa ajungem mai repede la urmatoarea statie din calatoria noastra...

Un porumbel

Mmm, Nikon... Hai, fie, iti pozez...

Si ma pot si zburli...

Imi sunt tare dragi porumbeii... Ii leg de copilaria mea...

Nu am mostenit dragostea pentru porumbei de la tatal meu (am strans o multime de povesti din copilaria lui... in anii trecuti numarul acestora nu scadea sub 80, in prezent are un pic peste 40... din mai multe rase), dar imi plac tare mult... Am invatat sa-i recunosc dupa penaj, dupa forma ciocului, a capului, sa invat fiica sau fiul cui este... Cand eram mica ii vedeam tare uratei pe puiutii de 2-3 zile... golasi si cu un puf galben, razlet... Acum ii consider tare draguti si la varsta aceea. :)
Parintii sunt extrem de grijulii cu puii. De multe ori ma gandesc ca oamenii au atatea de invatat de la necuvantatoare.

Porumbeii simbolizeaza pacea, linistea interioara, impacarea si armonia.
In mitologie porumbelul era considerat solul zeilor.

Drumul cu lucruri simple

Cred cu convingere ca noi suntem cei care ne alegem drumul in viata. Uneori intalnim strazi secundare, unii ne abatem de la calea principala, altii nu...

Cumva, constient sau nu, ne complicam acest drum... La intrebari simple incepem sa raspundem cu "depinde...", la intrebari inchise raspundem cu "poate..."...

Imi plac lucrurile simple. Simplu inseamna frumos. Simplu inseamna elegant. Simplu inseamna discret.

Da, vreau sa aflu tot ce sta in spatele unei ratiuni, dar nu cer justificari pentru sentimente. Le iau ca atare. Fara niciun semn de intrebare.

De cateva zile tot ascult piesa Lucruri simple... am redescoperit-o si imi place tare mult...

Lucruri simple sunt de-ajuns
Nu-mi doresc nimic in plus
Vreau si maine acelasi cer senin
Inima sa-mi fie asa
Ca un fulg in palma ta
Pentru mine n-ar fi prea putin...

Nu caut cuvinte greu de-nteles
Nici multe motive ca sa iubesc...

Mie-mi place orice zi
Care mi-ar putea zambi
Dimineata pe langa perna ta
Imi placi tu asa cum esti
Cand ma certi si cand ma ierti
Si speranta ca nu te vei schimba...

Nu caut mistere sa le dezleg
Nici dupa himere nu vreau sa alerg...

Orice vise as avea
Lucruri simple voi pastra
Cerul albastru, eu si tu
E de ajuns doar muzica
Mi-e de-ajuns privirea ta
Lucruri simple voi pastra...

* * * * * Curs de editare de fotografie

Q: Categoria?
A: * * * * *

Q: Ce studiem?
A: Lightroom, Photoshop, Bridge, softurile de la Canon si Nikon s.a.

Q: Cine ne invata?
A: Luca Achim, Radu Badoiu si Catalin Savulescu (ordinea este doar alfabetica, toti sunt pe locul I).

Q: Unde mergem la curs?
A: Universitatea Populara "Ioan I. Dalles", Bucuresti, Bulevardul Nicolae Balcescu nr. 18 (langa Sala Dalles).

Q: Cum putem obtine mai multe informatii?
A: Click aici. Si gasiti detalii despre inscriere, durata curs, program, programa etc.

Q: De ce?
A: Pentru ca uneori avem nevoie de mici retusuri inainte sa iesim din casa. Stiu, barbatii vor spune ca ei nu folosesc make-up. :) Da, dar stau si ei in fatza oglinzii... mai mult decat femeile, uneori? :)
Pentru ca doi oameni privesc acelasi lucru si vad diferit.
Pentru ca aproape intotdeauna avem alternativa.
Pentru ca de cele mai multe ori avem libertatea de a alege: un pic mai mult de... un pic mai putin de...
De la o histograma corecta putem ajunge departe... Este un curs de introducere in editare... Un pas pe care il consider firesc si necesar in fotografie!
Si nu in ultimul rand, pentru ca mereu avem de invatat si suntem norocosi ca avem de la cine!!!

Cata, Luca, Radu, succes!!!!!!! (tot in ordine alfabetica, dar acum dupa prenume)

P.S. Nu m-ati speriat! :)) Si n-aveti nicio sansa nici de-acum incolo!!! :))

Ein schöner Hund

Tot pe strada... acelasi oras... alta intersectie... Nu stiu cum il cheama pe cutzu... L-am intalnit la o trecere de pietoni... M-am indepartat un pic (mai mult) si am prins cateva imagini cu el...
Imi plac tare mult cainii (exclus "imitatiile"... cand "atentie la caine!" inseamna sa ai grija pe unde calci sa nu-l strivesti)! Asadar doar cainii mari! :)
Sunt inteligenti, te iubesc chiar daca nu le acorzi imediat atentie cand vii acasa dupa o zi intreaga de absenta, se baga in sufletul tau ca niste cersetori de tandrete, se uita la tine cu o privire nevinovata dupa fiecare traznaie facuta... Cum sa nu-i iubesti???

Trecere

Cursul de fotografie m-a invatat multe lucruri faine, iar unul foarte important pentru mine: m-a invatat sa vad! Sa vad altfel oamenii, lucrurile, cladirile, cerul... Sa vad altfel starile, emotiile... Totul.

Treceam pe strada fara sa observ oamenii. Stateam in fata lor, ma apropiam, treceam printre ei, eram deja departe... ca un actor pasiv, poate prea pasiv uneori, la ce se intampla in jurul meu... cu ceilalti... Imi place sa cred ca nu am devenit indiscreta, ci doar un pic mai curioasa (si pana acum credeam ca sunt definitia curiozitatii!)...
Ascunsi cateodata sub scuza oboselii sau a vitezei cu care ni se deruleaza viata (hey, suntem aici! prezenti!), nu vedem ce este in jurul nostru.

De cateva luni vad altfel oamenii. Le privesc chipurile si vad atatea stari, vad declaratii, promisiuni, angajamente, dezamagiri. Le privesc chipurile si vad tristeti care sfasaie inima oricarui trecator atent, vad iubiri care te fac sa zambesti involuntar... fie ca astepti la semafor sau pur si simplu te plimbi...

Am fost si eu zilele acestea in intersectia de mai sus, am traversat-o de nu stiu cate ori... Am fost unul dintre acei pietoni (nu cautati in imagini, in acel moment eram un pic in spate...)... Dar cred ca un pieton mult mai atent (si nu ma refer la culoarea semaforului)...

In schimb, am mult mai multe intrebari acum. Unele pe care nu le adresez niciodata (mi-e teama sa ma intreb pana si pe mine insami), unele ramase fara raspuns, altele ale caror raspunsuri nasc si mai multe intrebari...
Umbra ne-o purtam mereu cu noi (da, trebuie sa fie si soarele de veghe), dar de ce unii avem umbra in spate si altii in fata noastra? De ce unii dintre noi caram umbra (nu neaparat ca pe o povara), iar altii ne lasam condusi de ea?...

O tigla lipsa?

I-am spus unei prietene acum cateva zile ca nu are toate tiglele pe casa... Mi-am permis in primul rand pentru ca stiu ca are simtul umorului si in al doilea rand... m-am bazat pe faptul ca nu este suparacioasa... :) Oare o fi? :)
Ei, poate mai lipseste o tigla din ordinea generala, dar cu siguranta este inlocuita de una mai speciala... :) Asadar, nu este nicidecum nevoie de renovare! :) Deloc!!!!
Dupa cum o cunosc, o sa faca o cariera de invidiat in constructii. Ce construieste? Rubrici foarte faine, fotografii senzationale, proiecte interesante!
Bravo ei!

Iluzii. Intr-o bucata de lemn... (reloaded)

Zilele acestea mi-am construit o noua colectie de imagini... de la flamingo la ratuste... de la pesti la iguane... de la testoase la elefanti...
Toate aceste personaje erau/sunt cazate la Tiergarten Schönbrunn. In ciuda gerului, am poposit cateva ore pe acolo... Unele erau atat de triste... Nu toate animalutele se adapteaza prea bine la viata in captivitate! :(

Dar noi?

Ne adaptam la ce (ni) se intampla? La schimbarile din jurul nostru, din viata noastra, din sufletul nostru?
Cateodata tindem sa ramanem captivi in propriile noastre convingeri, avem reguli prestabilite (de catre cine?) pe care ne temem sa le incalcam sau sa le schimbam... Sunt pro altruism, sunt pro grija pentru ceilalti, sunt pro a face lucrurile corect. Dar cine stabileste ce este corect si ce nu? Cine stabileste ce este permis si ce nu? Cine stabileste ce avem voie si ce nu? Societatea ar putea spune unii... cei din jurul nostru (familie, prieteni, cunostinte) ar putea raspunde altii...

Dar noi?

Cand decidem noi pentru noi? Am convingerea ca multe lucruri simple devin complicate in mintea noastra... Avem si gri (18% sau nu) in viata noastra, dar este firesc... nu totul este matematica... tocmai aceasta este frumusetea vietii!...
Ne amagim cu iluzii uneori si uitam sa traim. Uitam sa radem, uitam sa plangem, uitam sa fim noi insine... putem fi acuzati de egoism, dar avem dreptul sa uitam de reguli uneori si sa incepem sa traim!!!

P.S. Imaginea de mai sus: un acvariu de la gradina zoologica si o bucata de lemn... ce seamana cu un peste... doar seamana...

Cristina. The look....

Pentru ca Cristina are ochi foarte frumosi... :) Si sunt doi... :)
Multumesc inca o data, Cris!

Cristina. Si margelele...

Ea este Cristina, o colega tare draguta de la Dalles. Modesta, cu mult bun simt, ambitioasa, serioasa, altruista.
Multumesc, Cris! Ma bucur ca ne-am cunoscut!
P.S. Si multumesc, Catalin F.! :)

Fulger

Ma intreb... cui nu i s-a intamplat macar o data in viata sa fie fulgerat?... de o idee... de o amintire... de un sentiment... interzis sau permis... daca este permis, lupta!!! daca este interzis, renunta!?

Orange. The orange

Una din multele portocale care au trecut prin fata aparatului in ultimele saptamani...
Multumesc tare mult echipei, Cata si Luca, fiecare stie pentru ce! :)
A aparut si un articol acum cateva saptamani...