Oi

Decided

Sunt intrebari pe care eviti sa le adresezi pentru ca nu vrei sa afli raspunsul. Sau esti sigur(a) ca il stii si atunci ce rost mai are sa intrebi? 

Uneori am fi surprinsi sa aflam ca ne inselam... Ca am fost prea discreti cand noi credeam ca totul este atat de evident... Ne facem scenarii cu fragmente pe care noi le cream si ajungem sa fim convinsi ca aceea este realitatea.

Dar cred ca sunt mesaje care ar trebui observate, mesaje care nu au nevoie de cuvinte pentru a ajunge de la emitator la receptor... sunt faptele care graiesc mai mult... sunt lucrurile marunte care fac diferenta... sunt privirile care iti dau mai multa energie decat orice complex de vitamine...

Este zambetul care iti da siguranta ca indiferent ce se va intampla nu are de gand sa plece nicaieri... este mana gata sa iti fie intinsa fara macar sa apuci sa strigi dupa ajutor...

Nu stiu daca este bine sau nu, dar de multa vreme am luat decizia sa intreb cat mai putin si sa transmit cat mai mult... chiar si in tacere... :)

Someday

Someday... soon... your dream will come true and I will be happy for you! :)

Someday... hope soon... my dream will come true and you will be happy because it includes you! :)

Dare!

Indrazneste sa iesi din multime... si sa nu te mai lasi purtat de... spiritul de turma! Indrazneste sa fii tu insuti! Chiar daca unii vor sari sa te judece, multi sa te critice, altii sa te eticheteze... 

Mereu va conta acel ceva care face diferenta. Acea calitate care te scoate din rand, acea doza de curaj care te aduce in fatza, acel vis care te ridica... 

Daca ne-am gandi un pic, ne-am da seama cate sunt de facut... si cate ne asteapta... :)

Mi-ar placea ca ziua sa fie mai lunga, oamenii mai calzi, figurile mai zambitoare dimineata... mi-ar placea ca toate lacrimile sa fie de bucurie, orice mana intinsa sa gaseasca imediat o alta, orice gand frumos sa devina realitate... 

Aparente

Nu caut justificari, nici scuze. Sunt ceea ce sunt, ce arat si cine spun ca sunt. Nu stiu daca sunt un "munte de calm" cum mi s-a spus recent (si nicidecum pentru prima data), poate sunt un pic mai "linistita" decat majoritatea... Nu fac lucruri doar pentru a fi apreciata si sa impresionez... nu am pe cine, nu am de ce si nu stiu cum... 

Dar da, trebuie sa lucrezi mult si sa te chinui sa ma superi... si nu inteleg algoritmul, dar unii reusesc...

Daca preferati sa considerati aparentele, in locul realitatii... sunteti liberi sa o faceti!

Si sa anticipez o intrebare, voi raspunde ca... nu, nu sunt suparata! :)

Invatam mereu...

Pentru ca regula a fost "what it is said in this room stays in this room", nu pot spune unde si cine si in ce context... dar pot spune ce am invatat...

La intrebarea "cum consideri ca ar trebui sa fie un prieten adevarat?", o adolescenta a raspuns ca adevaratii prieteni sunt cei care te ajuta atunci cand ai nevoie, dar mai ales cei care se bucura impreuna cu tine si nu sunt invidiosi pentru realizarile tale.

M-a lasat fara cuvinte... pentru unii stiu ca este greu sa creada ca eu mai si tac... well, I do! :)

As putea adauga... cei care sunt langa tine atunci cand ai un succes, care iti apreciaza sincer munca si talentul, sunt cei carora le apare o lacrima de bucurie in "coltul" ochiului cand vad ca ti se implineste un vis... cei care zambesc cu tot chipul atunci cand te vad fericit.

Imi place sa cred ca uneori am o bagheta magica cu care pot face mici bucurii. Chiar daca dupa aceea trebuie sa plec, pentru a nu suferi... in anumite situatii... Asta se va intampla in curand... dar nu inainte sa-mi duc la indeplinire ce mi-am propus.

Love as though you have never been hurt before...

Acum cateva zile mi-a atras atentia un citat scris pe o piatra intr-o "gradina secreta", unde adolescentii isi puteau lasa gandurile...
"Dance as though no one is watching you, love as though you have never been hurt before, sing as though no one can hear you, and live as though Heaven is on Earth."
Si mi-a placut tare mult, uitasem de el... :)

De dansat, dansez... trebuie doar sa am dispozitia necesara... :) De cantat, cant... chiar daca acum aproximativ doua saptamani mi s-a dat de inteles ca... falsez... :) Cantam in masina, asa ca un pic de intelegere, te rog! :) Cat despre celelalte doua... I do my best! :)

Nu cred sa existe cineva care sa fi avut numai momente fericite, dar nu trebuie sa lasam trecutul sa ne fure prezentul. Nu cred sa existe cineva care sa nu fi suferit la un moment dat... dar trecem mai departe si nu ne razbunam pe prezent sau pe cei care sunt acum in viata noastra. Uneori poate ne agatam de iluzii crezand ca "recuperam" ceva ce am "pierdut"... Doar in cazuri exceptionale se intampla asa ceva.

Nu pretind ca este usor, dar timpul "repara" multe... :) Iar trecutul este trecut si este bine sa ramana asa. De cele mai multe ori... :) Altfel riscam sa fim spectatori in loc de actori. Si chiar daca sunt lucruri si reactii pe care nu le intelegem acum, va veni un moment in care vom gasi sensul.  

Ma duc sa am o discutie cu Universul pentru ca trebuie sa munceasca un pic la o dorinta de-a mea... :) Ori eu am fost prea discreta, ori el (Universul) leneveste! :)

A fost odata ca niciodata...

... un basm cu printi si printese, un regat magic in care toti copiii erau sanatosi, fericiti si fara griji!

Voluntarii Little People au organizat pentru copiii de la Institutul Oncologic Bucuresti un Bal Mascat incredibil de frumos, cu masti, costume (materialele din imaginea de mai sus au ajutat la obtinerea miraculoasa a pelerinei lui Zorro, a pelerinei piratului si a costumatiei pentru Printesa Floarea-Soarelui... :)), personaje de poveste, muzica si dans...

Sunt lucruri care pot parea marunte pentru noi, cei sanatosi... dar bucuria copiilor de la IOB a fost imensa! Si ne-am bucurat ca am adus zambete si mamicilor. Sa nu mai amintesc de cat de mult s-au distrat voluntarii. :)

Ma bucur ca sunt atat de norocoasa sa fiu voluntar Little People! Si sunt recunoscatoare pentru ca am sansa sa cunosc copii extraordinari, puternici, luptatori, curajosi si frumosi!

Copiii ma invata zi de zi sa fiu un om mai bun, sa incerc sa fiu mai intelegatoare si toleranta, sa fiu mai impacata cu mine insami, cu ceea ce sunt si ceea ce fac. In ultimele doua saptamani am avut parte de o alta experienta deosebita despre care o sa scriu candva aici (sper in curand) si mi s-a tot spus ca am un zambet contagios. :) Astazi este ultima zi de concediu si am vorbit la telefon cu o colega tare draga care mi-a spus ca de luni o sa readuc zambetul la birou! Nu pot decat sa ma bucur. :) Daca reusesc sa transmit macar un pic din atitudinea mea pozitiva celor din jurul meu, atunci ma declar fericita! :)

As putea sa fac o lista cu cele ce-mi lipsesc (mai ales cele non-materiale, pentru ca acelea conteaza mai mult), dar la ce ma ajuta? Doar am multa rabdare si stiu ca someday :) ceea ce-mi doresc se va implini! :)