D comes from Dreams, Determination and Dedication

It comes a morning when you wake up smiling and promise to yourself to do so each and every morning.
It comes a day when everybody is nice and kind because you impose yourself to see people like this… it starts from inside.
It comes a night when dreams are true and reality becomes a dream.

There is a time when your priorities are so clear and sharp, that no one can change anything. It comes that special moment, like a fairy-tale click, when it is so hard to remember any disappointment from the past or even present, when your anger, if ever been the case, is lost in the mist of thoughts.
It is just you, living 100%, no fears, no worries… or they are so insignificant that you cannot see them… you are happier, stronger and more confident than ever…

There is a time when you have more questions than answers… when you know that special person has the answers you do not have or you are a little bit afraid to pronounce them loudly… Fear kills your Dreams!
Don’t let the past steal your future today!
Don’t let the others choose for you!
Life is really a miracle! And so we should live it: like a magic gift!

Note: The photo was taken during a snowstorm in February 2012. :)

Zambetul nu doare! :)

Mi-ar placea sa zambesc mai des. Mi-ar placea sa ma bucur mai mult in fiecare dimineata. De fiecare ora, minut, secunda, clipa.
Mi-ar placea sa vad numai lucrurile pozitive si sa ignor nuantele de gri si urat... sa asist pasiv la replicile acide... Cui ii folosesc? Mai ales cand vin de la persoane cu o credibilitate indoielnica si o vulgaritate care se asimileaza firii...
Mi-ar placea ca timpul sa astepte... oameni mai calzi, caractere sincere, actiuni dezinteresate, prietenii fara contabilitate si pozitii de bilant... sa nu mai auzim "dar mereu ne-am inteles atat de bine, apelam acum la intelegerea ta"... dar nu si-au adresat niciodata intrebarea daca a existat vreodata reciprocitate si nu numai "eu am nevoie, tu dai".
Dis-de-dimineata am fost la un hypermarket pentru cumparaturile "administrative" si plimbandu-ma printre rafturi in difuzor se auzea un mesaj de genul "... la fiecare 11 minute un client va castiga un premiu surpriza..." (Carrefour sarbatoreste 11 ani de prezenta in Romania). M-am gandit ca ar fi dragut sa castig! In timp ce ma aflam la casa 11 aud "clientul de la casa 11 a castigat un premiu surpriza". Casiera mi-a spus "va rog sa treceti cu bonul pe la receptie, ati castigat". In afara de o fata care exprima un "whatever..." si un "ok, multumesc"... nu cred ca am schitat niciun zambet. A fost un premiu simbolic, dar a fost util!!! :) Si numai ideea ca am castigat eu trebuia sa ma faca sa zambesc... :)
Maine e luni si desi se anunta o zi plina, mult prea plina pentru un inceput de saptamana, o sa zambesc mai mult, o sa vorbesc mai putin, o sa ascult mai atent, o sa filtrez mai calitativ... si o sa fie si mai fain daca dimineata la radio in drum spre birou o sa aud "Scapa-ma de ea" - noua piesa Vunk. Imi place! :)

Cand ne vom opri?

Cand ne vom opri...

... sa cautam vinovatii in alta parte in loc sa ne apropiem de o oglinda pentru a ne privi cu atentie?
... sa ne resemnam ca asa merg lucrurile si sa nu facem absolut nimic?
... sa spunem mereu "eu", "mie", "pentru mine", cand cu siguranta mai avem resurse (nu ma refer la cele financiare, dar la timp, compasiune si fapte dezinteresate) si pentru ceilalti?
... sa nu facem totul gandindu-ne numai la noi si beneficiile noastre (daca nu materiale, macar de imagine si "impresionare" a publicului)?
... sa vrem sa parem ceea ce nu suntem, nu am fost vreodata si nici nu avem vreo sansa sa ajungem?
... sa ne mandrim cu munca de ani si ani a sportivilor romani care sunt ambasadori ai unei tari cu imaginea Romaniei, dar cand nu castiga sa aruncam cu noroi si sa facem comentarii cel putin rautacioase butonand langa o cutie de bere cu degetele murdare din punga de cartofi prajiti?
... sa ne credem grozavi numai pentru ca ne-am nascut si sa nu vedem bordura de atata orgoliu si narcisism? Intr-o zi s-ar putea sa cadem de pe trotuar si diferenta de altitudine sa nu fie de 15-20 cm numai.

Cand ne vom opri? Niciodata?

Nu sunt prea multe persoane care iubesc ziua de luni... mai ales una cu sedinte... :) Dar fiecare dimineata are frumusetea ei! Fiecare zi aduce ceva nou! Fiecare mediu (corporatist sau nu) are ceva fain de care iti poti lega ideile si le poti dezvolta!
Fiecare avem sau ar trebui sa avem: o viziune, o misiune si valori!
Ale tare care sunt? :) Nu trebuie sa mi le spui, nici sa le scrii aici... trebuie sa le identifici si sa le pastrezi aproape de tine, cu tine! :)

Sky is the limit

New York City, Manhattan, April 2012

Visam imposibilul, dar nu facem nimic pentru a descoperi ca si imposibilul este posibil, doar ca dureaza mai mult... Suntem mai preocupati de ce a mai facut nu-stiu-cine decat sa fim ocupati cu agenda proprie...

In loc sa facem pasi mici, dar macar sa stim ca inaintam, gasim mii se scuze.. si asta imediat...

Am "to do list" atat la serviciu, dar si in afara lui... si tot nu reusesc sa ma incadrez in cele 24 de ore. Stiu ca listele lungi sunt rezultatul amanarilor... nu fac asta astazi pentru ca... si aici apar scuzele... dar maine clar trebuie sa ma ocup... si asa o lista cu 10 pozitii sare de 30...

Daca nu actionam in situatiile care chiar depind de noi si le putem influenta, ce facem cand nu avem prea multe optiuni?

Sunt constienta ca uneori cand imi doresc ceva... nu actionez... si ca Universul sa lucreze, trebuie sa fac si eu ceva in sensul respectiv. :) Dar daca nu stiu ce anume sa fac?! Aici apar multe semne de intrebare... si nimeni sa raspunda...

Timpul le rezolva pe toate? Da, desigur, doar ca nu mereu asa cum vrem noi... si atunci aceea nu se numeste rezolvare!

M-am saturat sa aud "dar faci atatea lucruri!" atat timp cat eu stiu clar ca este o problema de organizare... si este a mea... Eu am o problema cu organizarea timpului. Pentru ca stiu clar ca pot face mai multe!... Si stiu ca limitele pe care mi le stabilesc nici nu ar trebui sa le zaresc daca privesc in sus.

Sky is the limit! :)

Singur

Mai bine singur decat singuratate in doi... Compromisurile au limita? Au si caracter pozitiv?

Poti fi singur in multime? 

Singur sau singuratic? Nu trebuie sa te justifici... Esti ceea ce esti si esti ceea ce simti!

Fii mai mult decat faci... Fa mai mult decat spui... Fii tu!

Dincolo de aparente

Da, exista si o emisiune tv cu acest nume. O urmaresc de cate ori ma nimeresc prin zona. Iar pe Florentina Fantanaru o consider o femeie foarte frumoasa, inteligenta, calda... imi place tare mult de ea!

Dincolo de aparente... sunt oamenii, cei reali. Fara masti, fara zambete false (sa nu mai spun de rasul prefacut) si tonuri studiate, fara replici pre-analizate si selectate.

Toti facem compromisuri, chiar daca unii sustin ca ei nu si nu... Ei, bine, ori nu stiu care este definitia cuvantului, ori sunt un pic departe de realitate. Un pic... mai mult... Sa recunoastem: vrem sa fim placuti si apreciati! Mai aud uneori "mai bine sa ma urasca decat sa ii fiu indiferent(a)"... Yeah, right! Da, a ignora pe cineva poate fi o "pedeapsa" grea... dar cine vrea sa fie urat de cei din jur? 

Unii spun atatea neadevaruri si sunt atat de falsi incat dupa un anume timp incep si ei sa creada ce spun.

Pe cei pe care ii cunosc si cu masca si fara masca... categoric imi plac mult mai mult fara masca. Fara afirmatii care sa impresioneze, fara presupuse actiuni care sa atraga laude cumva si acelea false... Suntem umani, avem slabiciuni, avem zile mai putin insorite, facem greseli, iesim din tiparul standard... dar tocmai de aceea imi plac oamenii. Pentru ca suntem diferiti. 

Si sa fim sinceri: nu detinem adevarul absolut si avem cunostinte limitate.

Nu imi propun sa schimb lumea si nici nu am cum sa fac o hocus-pocus nazdravanie sa nu mai fie oameni rai, huligani si alte specimene. Ma refer la oamenii "normali", chiar daca si normalitatea este relativa...

Referindu-ma la o persoana anume... imi place de o mie de ori mai mult varianta adevarata decat cea "construita" pentru lumea din exterior. De fapt cea de-a doua nu imi place aproape deloc. Dincolo de aparente... suntem noi, cei reali. Fara scuze si prefacatorii, fara sa pozam in nu-stiu-cine, nu-stiu-ce si nu-stiu-cum... fara sa ne plangem ca soarele straluceste, luna ne zambeste si formula apei este si in ziua de azi H2O... 

Cu un pic de vointa putem sa transformam problemele in oportunitati (unii prieteni ar spune "oh, nuuu, nu incepe!!!!"), dar chiar nu rezolvam nimic daca ne plangem non-stop... mai exact, ma feresc sa imi petrec prea mult timp in preajma celor care se plang si se plang si se plang... cand nici macar nu isi dau seama cat de norocosi sunt. De fapt, sa ma exprim corect: ii evit cat pot! Si nici nu ma intereseaza de ce in cazul lor aparentele sunt atat de departe de realitate si realitatea atat de... negativa.

Nu dau sfaturi decat atunci cand mi se cer... iar cand se intampla, nu prea stiu ce sa spun... doar ca originalul este mereu mai bun decat copia oricarui om mai frumos, mai destept si mai inventiv decat noi... ca mai bine imbunatatim acele zone/aspecte care nu ne plac prea tare la noi... ca prefer sa cunosc omul dincolo de aparente...

Peaceful

Sper sa mai ajung la mare in aceasta iarna. Poate in februarie va fi marea inghetata... :)

Este atata liniste, marea este atat de calma... cel putin asa am gasit-o de curand... :)

Decembrie este o luna mai mult dinamica decat calma, mai mult agitata, mai mult zgomotoasa... dar spiritul Sarbatorilor de iarna intotdeauna are ceva magic. Mi-as dori sa fie asa tot anul.

Am impresia ca in decembrie suntem mai buni, mai toleranti si intelegatori, mai altruisti, mai plini de compasiune si bunavointa, mai atenti. Daca am fi la fel si in restul anului.

In decembrie parca ne aducem subit aminte de batranii care au nevoie de o vorba buna sau o masa calda, de copiii care nu au mancat o ciocolata in viata lor, de cei mici care lupta cu boli acaparatoare. De catelusii nimanui.

Ma gandesc ca ei au nevoie de sprijin si de noi, cei care suntem sanatosi si avem puterea sa schimbam lucruri, si in celelalte luni... inainte si dupa... Asemenea noua, si anul lor are 365 zile.

2012 ne va darui o zi in plus sa facem mai multe fapte bune. :)

Sunt convinsa ca va fi un an mai bun! :)

Perspectives

Descopar ca sunt oameni care detin adevarul absolut: este bine asa, nu este bine asa... trebuie sa faci asta, nu trebuie sa faci asta... nu e bine pentru tine sa mergi mai departe in stilul asta... 

Ma stiu pe mine insami de mai bine de 30 de ani si tot ma mai surprind din cand in cand... Iau decizii pe care mi le asum intotdeauna, chiar daca uneori intuiesc de la inceput finalitatea si nu este deloc una pozitiva... dar merg pana la capat...

Cum cred unii si altii ca ma cunosc mai bine decat ma cunosc eu? Ascult opiniile, dar nu imi place sa primesc sfaturi cand nu le cer... Ma bucur de grija celor dragi, dar cand abia ai schimbat doua vorbe cu mine, nu cred ca poti spune ca ma cunosti si ca stii ce este mai bine pentru mine...

Da, cel mai inteligent mod este de a invata din greselile celorlalti, dar daca eu am facut o alegere, de ce vrei sa ma convingi neaparat ca nu asta este bine pentru mine?

De cativa ani nu mai judec oamenii... nu trebuie sa fie asemeni mie, eu trebuie sa ma adaptez... si imi este mult mai bine asa!

Ce este frumos pentru mine poate fi doar acceptabil pentru altcineva. Ce eu iubesc poate naste alte sentimente altcuiva. Oamenii sunt diferiti. Le apreciem calitatile si le toleram incruntarile si momentele acide.

Tot aud despre barbatul perfect si femeia perfecta. Despre "patratele abdominale", conturi consistente si statut social cu potential ridicat. Ridicat... cam cat? 8.5cm? Am auzit ca atat ar avea lungimea un card bancar. Sunt ferm convinsa ca acestea nu au nicio legatura cu cat de frumos este un barbat! Sa nu mai vorbesc despre femeia perfecta... :) Incredibil de frumoasa, extrem de inteligenta, cu aport financiar sustinut la bugetul cuplului, buna gospodina (calcat, spalat, curatenie in casa, gatit etc.), mereu plina de energie... si nu mai tin minte... citisem toate acestea undeva si m-am amuzat... sunt departe de a ajunge la aceste performante, dar cumva sunt impacata cu mine insami... ca mai am zone multe de imbunatatit, da, recunosc... dar lucrez, lucrez! :) Si nu, inca nu am gasit timp in cele 24h sa studiez retetele culinare in mod curent... doar pentru ocazii speciale! :)

Uneori ne pierdem in superficial si pierdem esentialul. 

Si nu ca o concluzie, ci ca o constatare (pe care cei apropiati mie o cunosc deja): doamnelor, burtica si inceputul de calvitie sunt semne de maturitate la barbati! :)

Window to someone's soul

Belgienii spun ca aceasta este cea mica fereastra din lume... aflata intr-un palat din Bruges (sau Brugge)...

Se spune ca ochii sunt fereastra sufletului. Mai mici sau mai mari, rotunzi sau migdalati, caprui, negri, verzi, albastri... 

Ma intreb ce vede cineva care ma priveste in ochi... Pentru cei care nu m-au intalnit niciodata, am ochii aproape negri... :)

Am prieteni care sunt super extra mega draguti cu mine si imi gasesc numai calitatile si si atunci exagereaza. Nu vreau sa spun ca sunt mincinosi... :), dar exagereaza mult!!! I know so!

Dar probabil exista si cineva care imi gaseste numai defectele. Nu o sa le enumar, le veti descoperi daca sunteti "ghinionisti". :) Spun doar ca pe cele care depind de mine, imi dau toata silinta sa le "repar". :)

Calea cea mai sigura spre esec este sa iti propui sa te placa toata lumea. Dar parca uneori, in anumite situatii, in unele contexte, iti doresti ca macar un lucru bun sa fie remarcat... :) Nu sforai! Poate fi o calitate? :) Nu ridic tonul vocii! Asta poate fi o calitate? :) Nu cred... :) Unii ar gasi imediat defectul: "Vorbesti prea incet!"... 

In orice om, exista si lucruri bune. Trebuie doar sa vrem sa le descoperim.

Asa cum sunt... sunt eu! :)

Invatam mereu...

Pentru ca regula a fost "what it is said in this room stays in this room", nu pot spune unde si cine si in ce context... dar pot spune ce am invatat...

La intrebarea "cum consideri ca ar trebui sa fie un prieten adevarat?", o adolescenta a raspuns ca adevaratii prieteni sunt cei care te ajuta atunci cand ai nevoie, dar mai ales cei care se bucura impreuna cu tine si nu sunt invidiosi pentru realizarile tale.

M-a lasat fara cuvinte... pentru unii stiu ca este greu sa creada ca eu mai si tac... well, I do! :)

As putea adauga... cei care sunt langa tine atunci cand ai un succes, care iti apreciaza sincer munca si talentul, sunt cei carora le apare o lacrima de bucurie in "coltul" ochiului cand vad ca ti se implineste un vis... cei care zambesc cu tot chipul atunci cand te vad fericit.

Imi place sa cred ca uneori am o bagheta magica cu care pot face mici bucurii. Chiar daca dupa aceea trebuie sa plec, pentru a nu suferi... in anumite situatii... Asta se va intampla in curand... dar nu inainte sa-mi duc la indeplinire ce mi-am propus.

Love as though you have never been hurt before...

Acum cateva zile mi-a atras atentia un citat scris pe o piatra intr-o "gradina secreta", unde adolescentii isi puteau lasa gandurile...
"Dance as though no one is watching you, love as though you have never been hurt before, sing as though no one can hear you, and live as though Heaven is on Earth."
Si mi-a placut tare mult, uitasem de el... :)

De dansat, dansez... trebuie doar sa am dispozitia necesara... :) De cantat, cant... chiar daca acum aproximativ doua saptamani mi s-a dat de inteles ca... falsez... :) Cantam in masina, asa ca un pic de intelegere, te rog! :) Cat despre celelalte doua... I do my best! :)

Nu cred sa existe cineva care sa fi avut numai momente fericite, dar nu trebuie sa lasam trecutul sa ne fure prezentul. Nu cred sa existe cineva care sa nu fi suferit la un moment dat... dar trecem mai departe si nu ne razbunam pe prezent sau pe cei care sunt acum in viata noastra. Uneori poate ne agatam de iluzii crezand ca "recuperam" ceva ce am "pierdut"... Doar in cazuri exceptionale se intampla asa ceva.

Nu pretind ca este usor, dar timpul "repara" multe... :) Iar trecutul este trecut si este bine sa ramana asa. De cele mai multe ori... :) Altfel riscam sa fim spectatori in loc de actori. Si chiar daca sunt lucruri si reactii pe care nu le intelegem acum, va veni un moment in care vom gasi sensul.  

Ma duc sa am o discutie cu Universul pentru ca trebuie sa munceasca un pic la o dorinta de-a mea... :) Ori eu am fost prea discreta, ori el (Universul) leneveste! :)

A fost odata ca niciodata...

... un basm cu printi si printese, un regat magic in care toti copiii erau sanatosi, fericiti si fara griji!

Voluntarii Little People au organizat pentru copiii de la Institutul Oncologic Bucuresti un Bal Mascat incredibil de frumos, cu masti, costume (materialele din imaginea de mai sus au ajutat la obtinerea miraculoasa a pelerinei lui Zorro, a pelerinei piratului si a costumatiei pentru Printesa Floarea-Soarelui... :)), personaje de poveste, muzica si dans...

Sunt lucruri care pot parea marunte pentru noi, cei sanatosi... dar bucuria copiilor de la IOB a fost imensa! Si ne-am bucurat ca am adus zambete si mamicilor. Sa nu mai amintesc de cat de mult s-au distrat voluntarii. :)

Ma bucur ca sunt atat de norocoasa sa fiu voluntar Little People! Si sunt recunoscatoare pentru ca am sansa sa cunosc copii extraordinari, puternici, luptatori, curajosi si frumosi!

Copiii ma invata zi de zi sa fiu un om mai bun, sa incerc sa fiu mai intelegatoare si toleranta, sa fiu mai impacata cu mine insami, cu ceea ce sunt si ceea ce fac. In ultimele doua saptamani am avut parte de o alta experienta deosebita despre care o sa scriu candva aici (sper in curand) si mi s-a tot spus ca am un zambet contagios. :) Astazi este ultima zi de concediu si am vorbit la telefon cu o colega tare draga care mi-a spus ca de luni o sa readuc zambetul la birou! Nu pot decat sa ma bucur. :) Daca reusesc sa transmit macar un pic din atitudinea mea pozitiva celor din jurul meu, atunci ma declar fericita! :)

As putea sa fac o lista cu cele ce-mi lipsesc (mai ales cele non-materiale, pentru ca acelea conteaza mai mult), dar la ce ma ajuta? Doar am multa rabdare si stiu ca someday :) ceea ce-mi doresc se va implini! :)

Dare to be different! ;)

Consider ca lucrurile, in general, ni se vor parea mult mai simple cand vom intelege ca oamenii sunt diferiti. Cand nu vom mai incerca sa ii modelam dupa bunul nostru plac, iar dupa aceea sa fim dezamagiti... Fiecare avem o personalitate pe care ar trebui sa o lasam sa se dezvolte liber. Pe langa sanatate, libertatea este darul pe care il primim si uneori uitam sa il apreciem. 

Mi-am dat seama ca pot face lucruri care acum ceva vreme erau in categoria "multumesc, dar nu pentru mine!". Si cu cat incercam mai multe, cu atat cred ca ne dezvoltam mai armonios. Cel putin ar trebui sa incercam asta... 

Puterea unui leader nu sta nici in pozitia manageriala, nici in bani, nici in PCR, ci in energie. Iar energia o regasim chiar in lucrurile pe care le facem. Unii ar putea spune ca puterea este informatie; da, dar daca nu actionezi, ce faci daca ai informatia?

Ii apreciez mult pe cei care au curajul (uneori poate si un pic de inconstienta) sa isi urmeze visul, sa se detaseze de turma, sa aiba propriile convingeri. Nu din teribilism sau sa impresioneze, ci sa faca acel ceva care pentru ei conteaza. Cu siguranta multi vor intreba "de ce?" si "pentru ce?". Pentru ca sunt oameni care fac multe din pasiune, fara sa se gandeasca la beneficiile imediate.

Ne lovim de obstacole materiale si le invocam ca scuze... Stiu ca este mai usor sa consideri ca poti trai fara anumite facilitati atunci cand le ai, dar am intalnit oameni cu o conditie modesta, dar extrem de frumosi. Despre ceilalti, refuz sa vorbesc.

Cunosc oameni cu visuri si proiecte atat de faine pe care este imposibil sa nu le sustii. Si nimic nu recompenseaza mai mult decat zambetul din privire!  

In spatele aparentelor

Sunt anumite lucruri pe care nu le inteleg si vine un moment in care nu mai gasesc energia necesara pentru a incerca... Oamenii au frustrari imense nascute din propriile lor limitari in gandire si aspiratii. 

Nu am o viata perfecta, dar gasesc bucurie in fiecare lucru marunt, intr-un zambet, intr-un ceai cu un prieten, intr-un apel telefonic de la cineva cu care nu am mai vorbit de multa vreme, intr-un cadou simbolic daruit din suflet... 

Ma intreb daca o casa mare, o masina mare... ne face mai fericiti. Aparent... da. Ne face mai buni? Nu... Putem gasi scuze pentru a ne justifica egoismul, ne credem "tari" insinuand diverse scenarii care nu au nicio legatura cu realitatea... 

Ma deranjeaza enorm cand lucruri serioase sunt luate in gluma... sau mai rau, se fac comentarii aiurea si complet deplasate... doar ca personajele respective sa para "wow"... Doar pentru informarea lor: nu sunt "wow" deloc, sunt chiar "non-wow"!!! Am apreciat mereu un om cu simtul umorului, dar fin, nu grosolan. Am apreciat mereu oamenii ironici, ironia este un semn al inteligentei... dar nu inseamna ca aceasta trebuie sa degenereze in lipsa de respect si maniere...

Imi plac oamenii simpli care vor si raman simpli. Imi plac oamenii care nu se ascund dupa orgolii si lucruri materiale, care pana la urma nu inseamna nimic. Imi plac oamenii care au visuri si lupta pentru ele. Imi plac oamenii care ma vad un om simplu. :)

In spatele aparentelor... este un om extrem de simplu! :)

A matter of choice...

Intre o jignire si un buchet imens de trandafiri... ce ai retine? De ce ti-ai aduce aminte?

Suntem construiti diferit... dar cred ca natura umana retine in general momentele neplacute in detrimentul celor frumoase. Consider ca nimic nu poate sterge o durere din suflet... se cicatrizeaza, dar nu dispare.

Se spune ca sunt trei lucruri pe care nu le poti lua inapoi... piatra aruncata in rau, cuvantul rostit si clipa care a trecut... 

Uneori din neglijenta, alteori din nepasare, uneori din rautate, alteori gratuit... aplicam tratamente care noua ne displac complet si nu ne-ar conveni sa le primim. Ignoram cand ar trebui sa acordam minimum de atentie, uitam cand ar trebui sa ne aducem aminte din cand in cand macar, jignim cand ar trebui sa tacem, ranim cand ar trebui sa ne retragem...

Intoarcem spatele cand ar trebui sa intindem o mana de ajutor, dorim sa ne impunem cand ar trebui sa ascultam, judecam cand ar trebui sa gasim solutii, criticam cand ar trebui sa oferim sugestii...

Sunt convinsa ca orice lucru bun pe care il faci ti se intoarce inzecit. Te intrebi: bine, bine, dar cand? Someday! Mai devreme sau mai tarziu, totul se rasplateste sau se plateste. Nu stiu daca si cate lucruri bune fac, dar stiu ca incerc sa fac cat mai putine lucruri rele. 

Nu am nici cea mai mica apreciere pentru cei care gasesc din orice un motiv sa se planga. Mi se pare cumplit sa nu identifici absolut niciun lucru in viata asta despre care sa poti spune ca este simplu sau ca este frumos... Oamenii acestia ma incarca negativ si nu mi-i doresc in jurul meu. Ma intreb ei ce or vedea in imaginea de mai sus: panselutele sau bara de metal si zidul neingrijit? :)

Limits

Limite si visuri frante inainte de a prinde aripi... 

In naivitatea mea mai cred ca atunci cand iti doresti ceva cu adevarat, tot Universul lupta pentru a-ti indeplini dorinta! :) 

Singurele limite sunt cele pe care ni le impunem noi si nimeni altcineva. Suferim uneori de "scenarita" si ne spunem ca nu se va intampla... ca nu are cum... ca este imposibil... asta este, ne resemnam... nu a fost sa fie... nu are rost sa ma mai gandesc... No way! Si imposibilul este posibil numai ca dureaza un pic mai mult! Iar daca ceea ce imi doresc nu se intampla si nu se intampla... inseamna ca nu mi-am dorit acel CEVA suficient de mult si Universul nu a primit mesajul meu!

Dar pana atunci... CRED in ceea ce imi doresc! :)

Nu am nicio legatura cu zodiile, dar verbul zodiei Pesti este "a crede" :), asa cum pentru Scorpion este "a dori", pentru Capricorn "a folosi", pentru Gemeni "a sti", pentru Fecioara "a critica" etc.

Am invatat ca trebuie sa am rabdare. Si am. :)

Am invatat ca nu trebuie sa schimb oamenii, nici macar sa incerc sa fac acest lucru. Ci sa ma adaptez in functie de personalitatea fiecaruia. :)

Am invatat ca egoismul nu ma ajuta cu absolut nimic, dar ma protejeaza uneori. Iar uneori nu inseamna mai tot timpul. :)

Am invatat sa fiu eu insami, cu bune si cu mai putin bune. :)

Am mai scris acest lucru pe blog, dar imi place mult: "Be yourself, everyone else is already taken!" - Oscar Wilde.

I Have Also Learnt...

... that one (or more) bachelor or master degree(s) does (do) not make me a better person.

... that more money does not give more meaning to my life.

... that a louder voice does not make the others listen to me.

... that instead of living by the others' rules, listen to my instincts.

... not to repeat the same mistakes again, but to take risks and assume them.

... to love unconditionally even if I know that someday someone may break my heart.

... that it is important to have hobbies and activities that bring me joy and make me smile.

... that people who love animals are warm and have a very beautiful soul.    

... that each moment I spend complaining about my problems is a moment lost for finding the solutions.   

... that things happen with a reason and every change brings something positive in my life.

Oscar Wilde once said: "Be yourself, everyone else is already taken!".

Step by Step... I Learnt...

Brick, cement, sand, stone... brick, cement, sand, stone... and so on... Not to forget work, effort, pain...
I think this is how we build our life... in time... along the years...

We are the sum of our actions! We all know a lot of things, but we refuse to apply them. Don't treat the others the way you hate to be treated. But, in the end, sometimes, why we do exactly the opposite?

I am far away from being the most intelligent and beautiful and kind and generous and understanding and successful etc. person in the world. But I learnt some important lessons so far:
- I learnt to respect myself and the others, even if I do not appreciate someone, I don't offend her/him, better ignore that person;
- I learnt to speak less and listen more - this is a point I still have to work on;
- I learnt to enjoy small things like summer rain, the smile on a dear friend's face, the voice of a friend when he/she finds me nicknames a.s.o.;
- I learnt that I have a very few friends, but very close to my soul;
- I learnt that sometimes it feels good to put myself on the first place in the top of priorities;
- I learnt to think twice before I say anything... because once you say something you cannot swallow, a broken heart will always keep the scars;
- I learnt that one of the greatest mistakes I've done was to wish to be liked by everybody and to please everybody... this is for sure one of the best ways to fail in life;
- I learnt that friends are those who say "yes" also when you ask for help and not only the other way around;
- I learnt that a smile, a "thank you" or a "please" does not hurt at all;
- I learnt not to tag anyone according to what people say, but to have my own opinion about the others;
- I learnt...
And also the things I will learn from now on are very important! :)
I am lucky to have great people around me who I have a lot of things to learn from!