Joaca de copii mai mari...

Si copiii mai mari stiu sa se joace... si sa o faca frumos... iar unul din "jocurile" lor se numeste streetdance...
I-am admirat, m-am bucurat de momentele respective, am schimbat cateva vorbe, am ramas cu cateva imagini, dar si cu ganduri...
Extrem de energici si seriosi... miscari gandite, expresii concentrate, multa munca pentru pregatirea show-ului... foarte multa atentie acordata publicului...
Erau zeci si zeci de aparate de fotografiat indreptate spre ei... dar cumva mi-au pozat... :) Si nici macar nu eram imbracata in roz sa atrag atentia... :) Cred doar ca am fost singura care s-a asezat pe jos... :)

Joaca-te cu mine...

... de-a v-ati ascunselea... dupa cateva fire de iarba... ma vezi?!

Si noi cunoastem acest joc, numai ca uneori este cat se poate de real... Obisnuim sa ne ascundem de ceva... de cineva... de noi insine... de ceea ce simtim...
Dar orice joc are un final. Si atunci ce facem? Incepem alt joc sau admitem realitatea si ne-o asumam?... As opta pentru a doua varianta... :)

Joaca de copii...

Erau veseli, inocenti, galagiosi (in sensul pozitiv!!!), extrem de inventivi, foarte energici, lipsiti de griji... De-ar fi asa toti copiii din lume...
Viata este oricum grea si un pic nedreapta pe alocuri... un pic mai mult... de aceea macar copilaria trebuie sa fie lipsita de nori, de croco, de furculite (prietenii stiu de ce :))...
Avem atatea de invatat de la copii... lucruri simple, dar atat de curate si frumoase...

La panda

Ma feresc sa am prea multe negatii in constructiile sintactice... si evit sa incep mesajele cu "nu"...
Dar nu inteleg de ce ne inraim mai mult pe zi ce trece, suntem mai invidiosi, ne intrebam "de ce el/ea si nu eu?", "de ce lui/ei si nu mie?"... Avem mai mult venin...
Nu inteleg cum se face ca mereu noi suntem cei mai buni, cei mai frumosi, cei mai inteligenti... Nu suportam nici macar ideea ca cineva... ALTcineva este si mai si decat noi...
Nu inteleg de ce asa putini intelegem ca daca ne unim fortele, informatiile, cunostintele, experienta etc. avem toti de castigat decat daca luptam singuri... sau ne prefacem ca luptam...
Nu inteleg de ce avem mai multe masti, de ce suntem cordiali si bine intentionati fata in fata si in secunda urmatoare dupa ce subiectul a iesit din raza vizuala/auditiva... incepe ploaia acida... Uneori nici nu ne mai chinuim sa ne ascundem coltii...
Nu inteleg de ce ne-am transformat in animale de prada intr-un mod complet neconstructiv si stam mereu la panda poate avem ceva de castigat din suferinta celor de langa noi, din esecul lor, ne uitam in ograda vecina in loc sa ne preocupe a noastra...
Croco din imagine cred ca voia sa ma manance, dar a calculat rapid cantitatea de venin si s-a gandit ca vrea sa mai traiasca... :))

Norii din afara casei mele...

Nu sunt norii mei... Erau doar aproape de casa mea sambata trecuta...
De obicei cand privesc norii multe ganduri dau buzna... propozitiile sunt de cele mai multe ori conditionale... iar intrebarile uneori retorice...

Cat despre nori... nefologia este ramura speciala a meteorologiei care studiaza norii.

Dupa forma, norii sunt:
- tipul cumulus: nori sub forma de gramezi izolate, bine individualizate, cu sau fara contur precis;
- tipul stratus: nori cu aspect de panza continua;
- tipul stratocumulus: gramezi compacte, sudate cu aspect de valuri.

Dupa inaltime, norii sunt:
- superiori: cirrus, cirrostratus, cirrocumulus - plafon 5-10 km,12-13 cand e furtuna;
- mijlocii: altostratus, altocumulus - plafon 2-5 km;
- inferiori: stratocumulus, stratus, nimbostratus - plafon 0-2 km;
- de convectie verticala.

Dupa mine, norii sunt:
- pufosi - cand nu pot sa ii ating;
- roz - cand sunt fericita;
- gri - cand sunt trista;
- departe si aproape;
- prietenosi si inaccesibili.